Casa Paharnicului

In spatele blocurilor de pe bulevardul Mihai Eminescu, o cladire cu ziduri masive si aspect arhaic contrasteaza izbitor cu noile constructii. Casa Paharnicului este tot ce a mai ramas din vechea piata a orasului, marturie a unui trecut economic in care negotul ocupa un loc de prima importanta.

Construit la inceputul secolului al XIX-lea de catre Dimitrie Gheorghiadis, paharnicul, pe malul Sipotelor, Casa Paharnicului a fost destinat inca de la zidirea sa depozitarii marfurilor ce urmau sa se desfaca laPiatra-Neamt si in imprejurimi.

Planul constructiei de la Casa Paharnicului are elemente comune cu cel al casei Semaca dar este conceput cu o mare predilecţie pentru formele masive, pur utilitare. Parterul prezinta forma de portic din stalpi greoi si arcade plate de zidarie, fiind – ca si beciul de altfel – in intregime boltit. La etaj regasim cerdacul, sprijinit pe stalpi grosi de caramida, dar mai larg si mai solid, capabil sa serveasca, la nevoie, ca spaţiu de depozitare.

Temelia de piatra si zidaria de o grosime impresionanta nu au prea avut de suferit de-a lungul anilor. S-au facut doar compartimentari interioare pentru o noua distribuire a spatiului, ele fiind inlaturate cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare, in urma carora edificiul a fost transformat in unitate de alimentatie publica.

Manastirea Razboieni

Manastirea Razboieni se afla la Razboieni-Valea Alba, pe locul unde Stefan cel Mare a încercat sa opreasca valul pustiitor al ostilor turcesti, se inalta in amintirea grelelor încercari din vara anului 1476, unul dintre cele mai valoroase si interesante monumente din judetul Neamt.

PREZENTARE

Intrarea in incintă este arcuita sub turnul-clopotnita asezat la nord-vest. El nu se aseamana cu turnurile construite de Stefan cel Mare si este – fara indoiala – produsul unei epoci mai tarzii. Biserica, in schimb, are acelasi plan cu celelalte ctitorii ale viteazului domn, de la Piatra-Neamt si Borzesti, alcatuind impreuna o categorie distincta in cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci. Desi a suferit numeroase prefaceri de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, Manastirea Razboieni a fost readusa la forma sa initiala in urma lucrarilor de restaurare din anii 1975-1977, care au indepartat pridvorul de la intrare, turlele ridicate în secolul al XIX-lea si celelalte adaosuri ce denaturau infatisarea întregului ansamblu.

Ca si la Piatra-Neamt, exteriorul este impodobit cu doua siruri de ocnite sub cornisa, cu aceeasi dispunere ce se bazeaza pe repartizarea a două ocnite mici peste una mare. Manastirea Razboieni nu are sanuri laterale iar absida altarului este de forma poligonala, fiind acoperita de noua firide alungite. S-au construit si doi contraforti cam de acelasi tip ca la Piatra-Neamt dar – lucru putin obisnuit si in parte inexplicabil – sunt amplasati de-o parte si de alta la limitele absidei altarului.

Ornamentatia exterioara din Manastirea Razboieni a fost deteriorata de-a lungul veacurilor si a stat apoi ascunsa sub straturi groase de tencuiala, dar lucrarile de restaurare la care ne-am referit au relevat existenta acelorasi benzi de caramida smaltuita si discuri policrome cu bumbi centrali care infrumusetează ctitoriile lui Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt, Borzesti si Piatra-Neamt.

Portalul de la intrare prezinta cunoscuta alternanta de toruri si cavete imbinate in arc frant, cu baze poligonale ornamentate. Si in acest caz luneta portalului a fost acoperita cu sculpturi lobate specific gotice, dar care n-au mai fost executate cu aceeasi acuratete si pricepere ca la Piatra-Neamt.

Sistemul de boltire din Manastirea Razboieni se caracterizeaza prin rezolvari constructive proprii acestui restrans grup de monumente. Pronaosul este acoperit cu doua calote sferice sustinute printr-un arc dublou în care se descarca alte trei arce longitudinale dispuse in trepte. Cupola naosului apasa direct pe cele patru arce piezise, iar acestea descarca la randul lor pe arcele dublouri transversale dinspre pronaos si altar. Arcele longitudinale, pe care le regasim si la Piatra-Neamt, sunt etajate si dispuse cate doua la fiecare zid. Trebuie de asemenea sa mai semnalam faptul ca arcele dublouri care sprijina cupola naosului la est şi la vest sunt separate de altar si respectiv de pronaos prin doua inguste boltiri semicilindrice, iar retragerile pilastrilor de sustinere au forma unor console angajate.

In ansamblu, intregul sistem de boltire al monumentului se remarca prin unitate si eleganta, creand privitorului un sentiment de incredere si echilibru interior.

PATRIMONIUL

In tezaurul de nepretuit al mostenirii materiale si spirituale pe care Stefan cel Mare a lasat-o posteritatii, Biserica “Sf. Mihail” din Razboieni-Valea Alba a capatat, inca de la zidire, semnificatii cu totul deosebite, ce pun inca o dată in lumina evlavia si taria de caracter a viteazului voievod.

In primul rand ca, fapt fara precedent, Manastirea Razboieni nu s-a mai inalţat pentru a consemna o noua izbanda a Domnului si a Tarii, ostenii romani fiind nevoiti sa se retraga de pe campul de lupta, după o indelungata si eroica rezistenta, in fata unui dusman ce detinea o coplesitoare superioritate numerica. Scopul strategic de intarziere a inaintarii otomane si de diminuare a fortelor invadatoare fusese desigur atins, dar nu putea fi vorba de înfrangerea inamicului atunci si acolo si de inlaturare a pericolului ce ameninta intreaga tara.

Decizia lui Stefan cel Mare de a evoca printr-o noua ctitorie evenimentele din vara anului 1476 releva o anumita conceptie a voievodului conform careia eroii raman eroi indiferent de rezultatul jertfei lor, iar orice actiune indreptata impotriva Islamului, intru apararea tarii si credintei, era binecuvantata de Dumnezeu si demna de amintit posteritatii.

Pe de alta parte, lacasul de cult, anume Manastirea Razboieni de deosebeste de toate celelalte fiind conceput cu destinatia speciala de a adaposti osemintele celor cazuti in 1476. Dupa doua decenii de la dramatica inclestare, Stefan cel Mare a decis deshumarea celor ce si-au pierdut viata pe campul de lupta, punand ramasitele acestora ca temelie noului asezamant. Aceasta realitate istorica, transmisa prin traditie si evocata indirect in pisania care s-a pastrat, a fost confirmata si de cercetarile arheologice prilejuite de ultimele lucrari de restaurare ce au redat infatisarea de inceput a bisericii. Atunci, desfacandu-se placile de piatra ale pardoselii si efectuandu-se o sectiune pe axul longitudinal al constructiei, a fost descoperit un strat consistent de resturi osteologice umane, cu o grosime inegala dar continuu in intreaga suprafata studiata. Aceste sfinte relicve confera bisericii calitatea de adevarat mausoleu feudal, singurul de acest gen din tara, menit sa adaposteasca osemintele tuturor celor cazuti pentru Tara si Credinta, indiferent de obarsie si de rang.

In acest context, se poate spune ca, fara a se putea impune prin proportii si monumentalitate, Manastirea Razboieni se inscrie printre marile valori ale patrimoniului istoric si artistic romanesc, dainuind peste veacuri ca un simbol al dragostei de libertate si al spiritului de sacrificiu care au innobilat dintotdeauna existenta acestui popor.

Lacul Batca Doamnei

Lacul Batca Doamnei este situat in orasul Piatra Neamt, el s-a format in anul 1962, prin bararea raului Bistrita si indiguirea laterala, pe partea stanga, a unui perimetru din albia majora a raului. Lacul Batca Doamnei este alimentat, in principal, cu apa din lacul de baraj Izvoru Muntelui-Bicaz, prin intermediul canalului de aductiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adauga vechiul curs al raului Bistrita, cu un debit foarte redus, precum si paraul Doamna, afluent de dreapta al lacului.

Lacul Batca Doamnei este siutuat la o altitudine de 325 metri si are o suprafata de 235 ha, lungime maxima 3200 m, latime maxima 1050 m, adancime maxima 15,5 m si nu este poluat cu ape uzate industriale, intrucat in bazinul sau hidrografic nu exista obiective industriale. De altfel, lacul furnizeaza apa potabila pentru o parte din locuitorii municipiului Piatra Neamt. Volumul acumularii de apa din Lacul Batca Doamnei este de aproximativ 10 milioane metri cubi.

Manastirea Horaita

Manastirea Horaita este asezata la altitudinea de 600 de metri, nu departe de poalele muntelui Horaiciorul – 1.076 de metri, langa versantul rasaritean al muntilor Stanisoarei din Carpatii Orientali. Manastirea – initial, numai biserica de mir – a luat fiinta acum mai bine de cinci veacuri.

Manastirea Horaita a fost ridicata de calugarii care, doritori de retragere, pusniceau razleti prin poienile din preajma. Dovada acestui fapt stau astazi toponime ca “Poiana lui Calinic”, “Poiana lui Iov”, “Poiana lui Silvestru”, locuri ce pot fi usor identificate in preajma manastirii.

Drumul spre manastirea Horaita poate fi strabatut atat cu masina cat si pe jos. Din drumul national 15C Piatra Neamt – Targu Neamt, in dreptul localitatii Dobreni, se parcurg 15 kilometri pe drumul judetean 156A, prin localitatile Negresti si Poiana. O alta modalitate de a ajunge este oferita de acelasi drum national, dinspre Targu Neamt in dreptul localitatii Cracaoani pe drum comunal nemodernizat de 6 kilometri.

Odorul cel mai de pret din manastirea Horaita este icoana Maicii Domnului “Izbavitoare de seceta” – facatoare de minuni . Distinsa ca valoare artistica, realizata in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ea provine din vechea biserica de lemn a Horaitei. Imbracamintea in argint a icoanei a fost realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Departe de zgomotul lumii, atat la manastirea Horaita, cat si la Schitul Horaicioara, se continua traditia vrednicilor inaintasi de a impleti armonios rugaciunea, munca, ascultarea si isihasmul. In acest loc binecuvantat de Dumnezeu, pelerinul dornic de liniste se poate bucura si de cuvantul cel folositor pentru viata duhovniceasca.

In spiritul ospitalitatii proverbiale a romanilor, obstea de la Horaita ofera pelerinilor veniti din toate colturile tarii cazare si masa. Vreme de una, doua sau chiar trei zile te poti bucura fara griji de pacea duhovniceasca si linistea padurii.

Cazarea se face, in functie de numarul pelerinilor, in camere de 3-4 persoane sau la comun. Si masa este asigurata pe aceasta perioada prin bunavointa ostenitorilor manastirii. iar tinuta decenta si comportamentul adaptat mediului nu pot sa lipseasca.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Schitul Sihla

Schitul Sihla este situat la 6 km de manastirea Sihastria, schitul Sihla este una din renumitele sihastrii ale Moldovei care, asemenea celorlalte vetre isihaste, a intretinut o inalta traire duhovniceasca in tinutul Neamt, dand cativa dintre cei mai alesi sihastri.

Primii sihastrii s-au nevoit la Schitul Sihla in secolul XV fiind atrasi de singiratatea desavarsita a muntilor si desisul neumblat al codrilor. Prin ascunzisurile muntilor au existat multe chilii-adaposturi de sihastri si paraclise din lemn. Prima biserica din lemn a fost ctitorita de familia Cantacuzino in anul 1741 cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”. Aceasta a dainuit pana in anul 1813 cand Arhimandritul Benedict, staretul manastirilor Neamt si Secu, o reinnoieste cu temelie de piatra si pereti din barne de lemn. In anii 1973 – 1974, pe timpul Mitropolitului Iustin Moisescu, cu sarguinta staretului Manastirii Sihastria, arhimandrit Victorin Oanele, aceeasi biserica este restaurata in intregime. Pictura in fresca a fost executata de catre pictorul Vasile Pascu, cu cheltuiala lui Vasile Cardei din Bucuresti.

Schitul Sihla este o constructie in stilul clasic al bisericilor moldovenesti, in forma de cruce cu o singura turla deasupra naosului. Interiorul este impartit in altar, naos si pridvor. Catapeteasma sculptata in lemn de tei, poleita cu aur, dateaza din secolul al XVII-lea. Intre anii 1973-1974, biserica a fost restaurata din temelie si s-a pictat in tehnica fresca stil bizantin de catre pictorul Vasile Pascu cu intreaga cheltuiala a domnului Vasile Ciordei din Bucuresti, originar din Bucovina. Dupa 1990 a fost renovata turla bisericii.

Bisericuta cu hramul “Schimbarea la Fata”, construita in apropiere, sub stanca, a fost ctitorita in 1763 de Ionita Aga Cantacuzino-Pascanu, in amintirea prietenului sau Ioan Coroiu, mort pe aceste meleaguri la o vanatoare. Schitul Sihla este construita in forma de nava, fara abside si turla. Catapeteasma este pictata in ulei o data cu bisericuta, care se pastreaza si azi in starea initiala, in dreapta si stanga bisericutei se afla cate o cladire mica pentru chilii construite mai tarziu, in secolul al XlX-lea.

Dupa 1990, obstea schitului a construit o cladire din zid, pater si etaj, care are la parter trapeza, bucataria si camara pentru alimente, iar la etaj chiliile. O alta cladire tot din zid, construita pentru chilii, are beci la subsol.

Pe versantul nordic al Muntelui Sihla, pe o carare tainica, se urca la Pestera Sfintei Teodora, unde prin multe lacrimi post si rugaciune s-a nevoit ani de-a randul Cuvioasa noastra Teodora -Pamanteana sau “Aurora Carpatilor”, cum mai este numita in popor, ajungand la masura Sfintei Maria Egipteanca. Sfanta Teodora a fost canonizata la 7 august 1992, fiind considerata cea mai aleasa Floare Duhovniceasca. Pentru omagierea vietii ei se spune ca a fost infiintat schitul Sihla in 1725 si tot in amintirea ei schitul infiintat in 1991 in Codrii Pascanilor a primit hramul Sfanta Teodora.

La schitul Sihla de sarbatoarea Sfintei Teodora (7 august), a hramurilor (si nu numai), sosesc multi credinciosi pelerini, unde se roaga aducand laude si multumiri lui Dumnezeu cel in Treime laudat, Maicii Domnului, Sfintei Teodora si tuturor Sfintilor pentru toate darurile primite.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Muntele Cozla

In partea de nord a orasului Piatra Neamt se ridica muntele Cozla, cu altitudini de 657 m in punctul numit “Trei Coline” si 679 m in punctul “Trei Caldari” (aproape de satul Garcina). Muntele Cozla are forma unei culmi alungite de la nord la sud si este alcatuit din straturi de marne diferite, sisturi argiloase, straturi bogate in fosile de pesti si alge, reprezentate si la Muzeul de Stiinte Naturale din Piatra Neamt.

De aici de la Muntele Cozla pornesc cele mai atragatoare trasee de pe muntele Cozla, care ne poarta pe firul potecilor umbroase, pe sub bolta de cetini, spre Darmanesti, spre Carlomanul sau spre ciudata creatie a naturii pe care localnicii o numesc “La trei caldari”. Aici, in peretele de piatra, se afla sapate trei scobituri rotunde, cu diametrul de cca. 60 cm (care pentru raritatea si interesul lor stiintific sunt declarate monumente ale naturii ) a caror origine este diferit explicata de specialisti : unii considera ca ne aflam in fata unui fenomen carstic, altii le atribuie o natura periglaciara, in timp ce alti cercetatori le califica drept marmite eoliene formate prin actiunea indelungata a vanturilor.

Pe muntele Cozla au fost descoperite in 1882 izvoare de ape minerale cloruro-sodice si sulfuroase, recomandate de analizele facute la vremea respectiva de Petru Poni, in tratarea afectiunilor digestive si circulatorii. Desi aceste ape au atras la Piatra Neamt, mii de turisti, in timp, exploatarea nerationala a dus la colmatarea lor. O investitie in acest domeniu ar putea oferi si in zilele noastre posibilitatea revalorificarii acestor ape.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Parcul Natural Vânatori Neamt

Parcul Natural Vânatori Neamt, constituit ca parc natural în anul 1999, se afla situat în Nordul judetului Neamt, la granita cu Suceava, în apropierea orasului Tg. Neamt. Din punct de vedere geografic, Parcul Natural Vânatori Neamt se întinde pe versantul estic al Muntilor Stânisoarei, subdiviziunea Muntii Neamtului (în partea estica a Carpatilor Orientali), si peste Subcarpatii Neamtului (aflati în cadrul Subcarpatilor Orientali), acoperind o parte a bazinului Ozanei si Cracaului. Suprafata parcului este de 30.818 ha, din care 26.322 ha padure.

Parcul Natural Vanatori Neamt constituie un adapost pentru o serie de specii rare sau în extinctie in alte zone: ursul brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), vidra (Lutra lutra), zimbrul (Bison bonasus) – în captivitate la Rezervatia de zimbri Dragos-Voda, altadata componenta a faunei salbatice. Alte mamifere care se pot întâlni în raza Parcului Natural Vânatori Neamt sunt: vulpea (Vulpes vulpes), pisica salbatica (Felix sylvestris), cerbul carpatin (Cervus elaphus), caprior (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europeus) etc.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Baza hipica Virgil Barbuceanu Piatra-Neamt

La baza hipica “Col. Virgil Barbuceanu” puteti practica calaria de agrement, pe traseele puse la dipozitie de personalul bazei, care va va indruma spre o plimbare cu trasura sau, daca stati mai mult in zona, puteti lua si cursuri de calarie, iar pentru copii mai mici este disponibil un ponei. Grajdurile bazei hipice adapostesc 30 de cai, dintre care trei (din rasa Lipitan) sunt folositi pentru mersul cu trasura. Baza il gazduieste si pe Violet, fosta glorie olimpica de la Olimpiada de la Moscova. Calul, pursange englez, in varsta de 25 de ani, a fost calarit de toti cei care acum sunt mai campioni la echitatie.

Una dintre odoarele bazei este “Indianul”, un cal din rasa Holstein, unicat in Romania, pentru ca este obtinut in urma unui transfer de embrioni. “Indianul” este extrem de bland si arata leit ca armasarii din povestile lui Karl May.

Oferta bazei hipice:

» Cursuri de echitatie
Program: Miercuri 15-19, Sambata 09-14, Duminica 09-14
Tarife: Copii si elevi 10 RON/lectia, Adulti 20 RON/lectia

» Calarie de agrement
Program: Marti 15-19, Joi 15-19, Duminica 09-14
Tarife: Copii si elevi 10 RON/30 minute, Adulti 20 RON/30 minute

» Plimbari de agrement cu trasura
Trasee: Aleea tineretului, Batca doamnei, Bd. General Dascalescu, Bd. Republicii,
Piata Stefan cel Mare, Str. M. Eminescu, Bd. Traian, Str. Eroilor, Str. Stefan cel Mare
Tarife: 10 RON/15 minute

» Trasurile se pot inchiria pt nunti sau alte evenimente.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Biserica “Schimbarea la fata”

Biserica “Schimbarea la fata” reprezinta un monument istoric si de arhitectura religioasa construit din lemn. Din punct de vedere arhitectural, biserica “Schimbarea la fata” poate fi calificata fara nici o rezerva ca fiind una dintre cele mai reusite realizari ale arhitecturii populare in lemn. Intreaga constructie, executata din barne si scanduri groase de brad si de stejar pe temelie de piatra, tradeaza o mana de virtuoz care a fixat in fiecare perete precizie, pricepere si imaginatie. Biserica “Schimbarea la fata” este de tipul bisericilor cu plan simplu in forma de nava, fara sanuri laterale si cu altar pentagonal, clopotnita aflandu-se in imediata apropiere, spre sud. Acoperisul de sindrila imbraca intreaga constructie in mod unitar, fara a sublinia la exterior decat prezenta altarului.

Interiorul din Biserica “Schimbarea la fata” este impartit in pronaos, naos si altar, pridvorul de la apus constituind, fara indoiala, un adaos mai recent (1924). Chenarele ferestrelor si cel al usii de la intrare sunt ornamentate cu incrustatii dense, care alcatuiesc motive geometrice de o meticuloasa executie. In plus, la usa, frecventul decor al snurului in relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Stefan cel Mare. Boltirea semicilindrica a pronaosului este rezolvata in mod original, mai ales in ceea ce priveste sustinerea ce se realizeaza in trepte de forma poligonala, ale caror dimensiuni se reduc in partea superioara.

Catapeteasma actuala din Biserica “Schimbarea la fata” este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavand nici pe departe forma traditionala. In locul fundalului de lemn sculptat care separa naosul de altar si pe care sunt pictate scenele si portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci randuri de icoane asezate pe un perete de scanduri, fara a se respecta o succesiune prestabilita.

Aceste icoane insa, in marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistica deosebita. Este vorba de cel putin trei grupe de icoane distincte ca stil si chiar ca structura plastica, fiind executate, fara nici o exceptie, pe bucati de scandura atent pregatite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau in intregime secolele XVI si XVII, iar ca factura artistica multe dintre ele se impun printre cele mai reusite creatii ale genului iconografic.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Turnul lui Ştefan cel Mare

Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica “Sf. Ioan” şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural “Curtea Domnească”.

Turnul lui Ştefan cel Mare este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel – care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată.

Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.

Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.

Decoraţiunile din Turnul lui Ştefan cel Mare sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.

Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru “păzitorii de foc”. Într-o stampă executată de Gheorghe Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.

Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în anul 1861. Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare “Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890″. Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.

Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii ’60 şi a funcţionat până în anul 1975. Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.

Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, “turnul lui Ştefan cel Mare” a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

« Articole mai vechi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.