Manastirea Razboieni

Manastirea Razboieni se afla la Razboieni-Valea Alba, pe locul unde Stefan cel Mare a încercat sa opreasca valul pustiitor al ostilor turcesti, se inalta in amintirea grelelor încercari din vara anului 1476, unul dintre cele mai valoroase si interesante monumente din judetul Neamt.

PREZENTARE

Intrarea in incintă este arcuita sub turnul-clopotnita asezat la nord-vest. El nu se aseamana cu turnurile construite de Stefan cel Mare si este – fara indoiala – produsul unei epoci mai tarzii. Biserica, in schimb, are acelasi plan cu celelalte ctitorii ale viteazului domn, de la Piatra-Neamt si Borzesti, alcatuind impreuna o categorie distincta in cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci. Desi a suferit numeroase prefaceri de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, Manastirea Razboieni a fost readusa la forma sa initiala in urma lucrarilor de restaurare din anii 1975-1977, care au indepartat pridvorul de la intrare, turlele ridicate în secolul al XIX-lea si celelalte adaosuri ce denaturau infatisarea întregului ansamblu.

Ca si la Piatra-Neamt, exteriorul este impodobit cu doua siruri de ocnite sub cornisa, cu aceeasi dispunere ce se bazeaza pe repartizarea a două ocnite mici peste una mare. Manastirea Razboieni nu are sanuri laterale iar absida altarului este de forma poligonala, fiind acoperita de noua firide alungite. S-au construit si doi contraforti cam de acelasi tip ca la Piatra-Neamt dar – lucru putin obisnuit si in parte inexplicabil – sunt amplasati de-o parte si de alta la limitele absidei altarului.

Ornamentatia exterioara din Manastirea Razboieni a fost deteriorata de-a lungul veacurilor si a stat apoi ascunsa sub straturi groase de tencuiala, dar lucrarile de restaurare la care ne-am referit au relevat existenta acelorasi benzi de caramida smaltuita si discuri policrome cu bumbi centrali care infrumusetează ctitoriile lui Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt, Borzesti si Piatra-Neamt.

Portalul de la intrare prezinta cunoscuta alternanta de toruri si cavete imbinate in arc frant, cu baze poligonale ornamentate. Si in acest caz luneta portalului a fost acoperita cu sculpturi lobate specific gotice, dar care n-au mai fost executate cu aceeasi acuratete si pricepere ca la Piatra-Neamt.

Sistemul de boltire din Manastirea Razboieni se caracterizeaza prin rezolvari constructive proprii acestui restrans grup de monumente. Pronaosul este acoperit cu doua calote sferice sustinute printr-un arc dublou în care se descarca alte trei arce longitudinale dispuse in trepte. Cupola naosului apasa direct pe cele patru arce piezise, iar acestea descarca la randul lor pe arcele dublouri transversale dinspre pronaos si altar. Arcele longitudinale, pe care le regasim si la Piatra-Neamt, sunt etajate si dispuse cate doua la fiecare zid. Trebuie de asemenea sa mai semnalam faptul ca arcele dublouri care sprijina cupola naosului la est şi la vest sunt separate de altar si respectiv de pronaos prin doua inguste boltiri semicilindrice, iar retragerile pilastrilor de sustinere au forma unor console angajate.

In ansamblu, intregul sistem de boltire al monumentului se remarca prin unitate si eleganta, creand privitorului un sentiment de incredere si echilibru interior.

PATRIMONIUL

In tezaurul de nepretuit al mostenirii materiale si spirituale pe care Stefan cel Mare a lasat-o posteritatii, Biserica “Sf. Mihail” din Razboieni-Valea Alba a capatat, inca de la zidire, semnificatii cu totul deosebite, ce pun inca o dată in lumina evlavia si taria de caracter a viteazului voievod.

In primul rand ca, fapt fara precedent, Manastirea Razboieni nu s-a mai inalţat pentru a consemna o noua izbanda a Domnului si a Tarii, ostenii romani fiind nevoiti sa se retraga de pe campul de lupta, după o indelungata si eroica rezistenta, in fata unui dusman ce detinea o coplesitoare superioritate numerica. Scopul strategic de intarziere a inaintarii otomane si de diminuare a fortelor invadatoare fusese desigur atins, dar nu putea fi vorba de înfrangerea inamicului atunci si acolo si de inlaturare a pericolului ce ameninta intreaga tara.

Decizia lui Stefan cel Mare de a evoca printr-o noua ctitorie evenimentele din vara anului 1476 releva o anumita conceptie a voievodului conform careia eroii raman eroi indiferent de rezultatul jertfei lor, iar orice actiune indreptata impotriva Islamului, intru apararea tarii si credintei, era binecuvantata de Dumnezeu si demna de amintit posteritatii.

Pe de alta parte, lacasul de cult, anume Manastirea Razboieni de deosebeste de toate celelalte fiind conceput cu destinatia speciala de a adaposti osemintele celor cazuti in 1476. Dupa doua decenii de la dramatica inclestare, Stefan cel Mare a decis deshumarea celor ce si-au pierdut viata pe campul de lupta, punand ramasitele acestora ca temelie noului asezamant. Aceasta realitate istorica, transmisa prin traditie si evocata indirect in pisania care s-a pastrat, a fost confirmata si de cercetarile arheologice prilejuite de ultimele lucrari de restaurare ce au redat infatisarea de inceput a bisericii. Atunci, desfacandu-se placile de piatra ale pardoselii si efectuandu-se o sectiune pe axul longitudinal al constructiei, a fost descoperit un strat consistent de resturi osteologice umane, cu o grosime inegala dar continuu in intreaga suprafata studiata. Aceste sfinte relicve confera bisericii calitatea de adevarat mausoleu feudal, singurul de acest gen din tara, menit sa adaposteasca osemintele tuturor celor cazuti pentru Tara si Credinta, indiferent de obarsie si de rang.

In acest context, se poate spune ca, fara a se putea impune prin proportii si monumentalitate, Manastirea Razboieni se inscrie printre marile valori ale patrimoniului istoric si artistic romanesc, dainuind peste veacuri ca un simbol al dragostei de libertate si al spiritului de sacrificiu care au innobilat dintotdeauna existenta acestui popor.

Biserica “Schimbarea la fata”

Biserica “Schimbarea la fata” reprezinta un monument istoric si de arhitectura religioasa construit din lemn. Din punct de vedere arhitectural, biserica “Schimbarea la fata” poate fi calificata fara nici o rezerva ca fiind una dintre cele mai reusite realizari ale arhitecturii populare in lemn. Intreaga constructie, executata din barne si scanduri groase de brad si de stejar pe temelie de piatra, tradeaza o mana de virtuoz care a fixat in fiecare perete precizie, pricepere si imaginatie. Biserica “Schimbarea la fata” este de tipul bisericilor cu plan simplu in forma de nava, fara sanuri laterale si cu altar pentagonal, clopotnita aflandu-se in imediata apropiere, spre sud. Acoperisul de sindrila imbraca intreaga constructie in mod unitar, fara a sublinia la exterior decat prezenta altarului.

Interiorul din Biserica “Schimbarea la fata” este impartit in pronaos, naos si altar, pridvorul de la apus constituind, fara indoiala, un adaos mai recent (1924). Chenarele ferestrelor si cel al usii de la intrare sunt ornamentate cu incrustatii dense, care alcatuiesc motive geometrice de o meticuloasa executie. In plus, la usa, frecventul decor al snurului in relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Stefan cel Mare. Boltirea semicilindrica a pronaosului este rezolvata in mod original, mai ales in ceea ce priveste sustinerea ce se realizeaza in trepte de forma poligonala, ale caror dimensiuni se reduc in partea superioara.

Catapeteasma actuala din Biserica “Schimbarea la fata” este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavand nici pe departe forma traditionala. In locul fundalului de lemn sculptat care separa naosul de altar si pe care sunt pictate scenele si portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci randuri de icoane asezate pe un perete de scanduri, fara a se respecta o succesiune prestabilita.

Aceste icoane insa, in marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistica deosebita. Este vorba de cel putin trei grupe de icoane distincte ca stil si chiar ca structura plastica, fiind executate, fara nici o exceptie, pe bucati de scandura atent pregatite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau in intregime secolele XVI si XVII, iar ca factura artistica multe dintre ele se impun printre cele mai reusite creatii ale genului iconografic.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Turnul lui Ştefan cel Mare

Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica “Sf. Ioan” şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural “Curtea Domnească”.

Turnul lui Ştefan cel Mare este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel – care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată.

Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.

Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.

Decoraţiunile din Turnul lui Ştefan cel Mare sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.

Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru “păzitorii de foc”. Într-o stampă executată de Gheorghe Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.

Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în anul 1861. Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare “Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890″. Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.

Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii ’60 şi a funcţionat până în anul 1975. Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.

Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, “turnul lui Ştefan cel Mare” a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Curtea si biserica domneasca

Curtea si biserica domneasca

Este situata in centrul orasului Piatra Neamt si, potrivit izvoarelor istorice, acest ansamblu architectural este alcatuit din: Curtea Domneasca, Biserica “Sf. Ioan” si Turnul-Clopotnita. Curtea si biserica domneasca isi are inceputurile in perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Stefan cel Mare.

Din Curtea Domneasca s-a mai pastrat doar o parte din pivnitele casei domnesti (unde se afla acum o expozitie muzeala) si portiuni din zidul de incinta. Curtea si biserica domneasca o fost zidita intre anii 1497-1498, monumentala si eleganta, este caracteristica stilului arhitectural moldovenesc din acea perioada imbinand tipul cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice cu cel trilobat si turla pe naos.

Turnul, construit in 1499 din piatra bruta si intarit cu patru contraforturi ce-i subliniaza profilul zvelt, are 19 m inaltime. Foisorul de paza a fost adaugat in epoca moderna.

Parcul Cozla si gradina zoologica din Piatra Neamt

Parcul Cozla amenajat in terase succesive pe versantul sudic al muntelui cu acelasi nume, este accesibil de pe strada Stefan cel Mare. Aici se afla gradina zoologica ce reuneste specii reprezentative din fauna locala si unde ursii, lupii, vulpile, caprioarele, pasarile si chiar un leu constituie o adevarata delectare pentru vizitatorii de toate varstele. De aici vechea sosea pietruita urca in frumosul parc amenajat pe muntele Cozla.

Parcul Cozla are o istorie interesanta : in ziua de 31mai 1897 o parte a muntelui Cozla s-a dislocat in urma unei alunecari de teren. Autoritatile locale au hotarat sa profite de ocazie pentru a realiza aici Parcul Cozla. Lucrarile s-au desfasurat intre anii 1900-1904. In timpul construirii cailor de acces catre Parcul Cozla, au aparut la suprafata obiecte dacice, ceea ce a condus pe cercetatori la concluzia ca aici a existat o cetate dacica.

Din cauza prabusirii, nu s-au putut intreprinde sapaturi sistematice, dar cele cateva sondaje au dus la descoperirea altor materiale, care au confirmat existenta unei cetati pe muntele Cozla. Astazi pe cele trei terase principale se afla restaurantele “Colibele Haiducilor” si “Cercul Gospodinelor”, iar intre ele o berarie de vara. Din mai multe puncte ale parcului, situate la altitudini diferite, se deschid minunate privelisti ce cuprind o buna parte din cartierele orasului si din inaltimile de pe valea Bistritei, pana in departarile strajuite de silueta unica a Ceahlaului.

De la ultima terasa se poate privi orasul in toata splendoarea lui. Sus, in varf, este o poiana foarte mare si plina de flori si ierburi de munte. Aici vara se sta la iarba verde, se poate face plaja, iar privelistea inconjuratoare este de o frumusete aparte. Tot aici sunt si semnele civilizatiei moderne: mai multe relee cu antene de telecomunicatii pentru diverse servicii (unul este si pentru radioamatori) o partie de schi,si o telegondola care face legatura cu centrul orasului piatra neamt.

Biserica “Sf.Ioan”

Istoric:Biserica “Sf.Ioan” si Turnul-clopotnita isi au inceputurile, potrivit izvoarelor istorice, in perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Stefan cel Mare.
Descriere: Biserica”Sf.Ioan”a fost zidita in 1497-1498, monumentala si eleganta, este caracteristica stilului arhitectural moldovenesc din acea perioada imbinand tipul cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice cu cel trilobat si turla pe naos. Turnul, construit in 1499 din piatra bruta si intarit cu patru contraforturi ce-i subliniaza profilul zvelt, are 19 m inaltime.

Foisorul de paza a fost adaugat in epoca moderna.
Biserica “Sf.Ioan”o constructie ce masoara 25, 90 m in lungime, 8, 10 m in latime in dreptul pronaosului, avand o inaltime de 11, 30 m, fiind cel mai valoros edificiu al Ansamblului arhitectural din epoca lui Stefan cel Mare. Impreuna cu cele de la Borzesti si Razboieni, aceasta biserica se distinge prin structurarea interioara aparte, prin forma si stilul rafinat ce se formeaza si care se va numi stil moldovenesc.

Caracteristica tipului constituit la sfarsitul secolului al XV-lea, Biserica “Sf.Ioan” este o imbinare intre constructiile cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice si cele cu plan trilobat si turla pe naos. Prin cele doua nise laterale ale naosului se anticipeaza unele rezolvari arhitecturale ale veacului urmator, ce vor deveni reprezentative in cazul bisericilor de la Arbore, Reuseni si Dobrovat.

Manastirea Bistrita

Manastirea Bistrita este o manastire de calugari cu 28 vietuitori, purtand hramul “Adormirea Maicii Domnului” (15 august) si “Izvorul Tamaduirii” (prima vineri dupa Pasti). Se afla in comuna Viisoara, judetul Neamt, la 9 km de Piatra Neamt, 58 km de Roman. Manastirea Bistrita temeinic organizata de Petru Musat (1374-1391) pe locul unei biserici de lemn. Cert ctitorita de Alexandru cel Bun inainte de 1407, dupa care a fost recladita de Petru Rares (1541-1546), apoi rezidita de Alexandru Lapusneanu in 1554.

Manastirea Bistrita are infatisare monumentala, ornamentatie sobra si sculpturi in piatra cu elemnete gotice. Are picturi in fresca din sec. XV, in turn clopotnita, ridicat de Stefan cel Mare si Sfant la 1498, fragmente din fresca din 1590 in pridvor si din 1814. Se mai pastreaza icoana “Sfantei Ana”daruita Doamnei Ana, sotia lui Alexandru cel Bun din partea sotiei unui demnitar bizantin si de asemenea clopotul lui Stefan cel Mare si Sfant din 1494. Paraclisul manastirii bistrita are hramul “Sfantul Nicolae” (6 decembrie) si este atribuit lui Petru Rares. Aici se gasesc mormintele lui Alexandru cel Bun si al sotiei sale Ana. In colectia de arta a manastirii bistrita se gasesc: icoana “Plangerea lui Iisus” (sfarsitul sec. XVI) si icoana “Maica Domnului cu pruncul” (sec XVII).

Judetul Neamt

Judetul Neamt este situat în partea de est a tarii, in apropiere de unele râurile Bistrita, Siret, Moldova, fiind protejat de crestele din Muntii Bistritei (1864 m) şi Muntele Ceahlau (1907 m) . Aflat la aproape 350 de km de Bucureşti, Judetul Neamt reprezintă un loc ideal de vacanta pentru toata lumea, oferind o atmosfera de calm si de relaxare completa. Turismul poate fi, de asemenea, realizat aici, indiferent de moment al anului.
Judetul Neamt

Judetul Neamt este un vechi teren, situat in centrul Moldovei, în cazul în care evident urmele de aşezări dacice au fost descoperite (în special la Batca Doamnei si Cozia de la Piatra-Neamţ, şi Horodistea, dealul de la Piatra Soimului sat). Terenul este menţionată sub numele de Neamţ într-un document semnat de catre domnitorul Alexandru cel Bun, în 1403. În timpul lui Stefan cel Mare domnie, acest teren a ajuns la prosperitate.

Mulţi români de importanta culturala locuiau în aceste locuri, cum ar fi scriitorii Alexandru Vlahuta, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogas care au scris multe pagini inspirate de la oameni şi de frumuseţea mediului. Aici, de asemenea, au trăit în pictorii Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Victor Brauner etc. Casele memoriale şi muzeele au fost construite în memoria acestor personalitati importante. Nu sunt valoroase monumentele dar au evidenţiat faptul că în trecut, aceste monumente invitau vizitatorii o să ia o pauză şi sa le admire. Aceste monumente sunt restaurate şi păstrate cu grijă.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.