Turnul lui Ştefan cel Mare

Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica “Sf. Ioan” şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural “Curtea Domnească”.

Turnul lui Ştefan cel Mare este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel – care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată.

Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.

Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.

Decoraţiunile din Turnul lui Ştefan cel Mare sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.

Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru “păzitorii de foc”. Într-o stampă executată de Gheorghe Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.

Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în anul 1861. Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare “Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890″. Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.

Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii ’60 şi a funcţionat până în anul 1975. Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.

Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, “turnul lui Ştefan cel Mare” a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Casa Memoriala Veronica Micle

Nu departe de Cetatea Neamtului, în vechiul centru al oraşului, Casa Memoriala Veronica Micle constituie o preţioasă relicvă a veacului trecut, ce împleteşte imaginile vechii aşezări cu amintirea mereu vie a aceleia care, prin dragoste şi suferinţă, şi-a înscris pentru totdeauna numele alături de cel al lui Mihai Eminescu.

Casa Memoriala Veronica Micle fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea din lemn şi cărămidă, în cel mai autentic stil românesc, cu tindă şi trei încăperi la stradă, casa a fost lăsată în posesia Veronicăi Micle ca zestre şi moştenire de la părinţii săi. În anul 1886 casa este donată Mănăstirii Văratec, fiind folosită de maicile care primeau îngrijire la Spitalul din Targu Neamt.

După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, Casa Memoriala Veronica Micle a fost declarat monument istoric, la iniţiativa lui Constantin Matasă, iar din 1982 Casa Memoriala Veronica Micle a intrat în administrarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Casa Memoriala Veronica Micle este refăcută după planul originar şi amenajată ca muzeu memorial, fiind deschisă publicului începând cu anul 1984. În 1998 este amplasat un bust al poetei, realizat din bronz de către sculptorul Popa Damian-Ioan.

Expoziţia permanentă existentă aici prezintă momente din viaţa şi creaţia poetică a Veronicăi Micle (fotocopii, manuscrise, cărţi, obiecte personale care au aparţinut poetei etc.).

Lacul Cuejdel

Lacul Cuejdel este situat in bazinul Cuejdiului, afluent al Bistritei pe stanga, la circa 20 km nord-vest de Piatra-Neamt. Lacul Cuejdel are la origine o alunecare de teren de mari dimensiuni, cu o suprafata de peste 35 ha, care a afectat versantul stang al vaii Cuejdiului, in mai multe etape, incepand din anul 1978 si pana in anul 1991 cand masa alunecarii de teren a barat in totalitate albia paraului, favorizand acumularea apei.

Lacul Cuejdel este un lac de baraj natural, de aceeasi origine ca si binecunoscutul Lacu Rosu. Fiind mai putin cunoscut si popularizat constituie, mai ales pentru locuitorii din zona Piatra-Neamt, un punct de atractie deosebit (drumetii, pescuit).

Datorita precipitatiilor abundente, procesul de alunecare s-a reluat si amplificat in Lacul Cuejdel. Astfel, fundul albiei in Lacul Cuejdel, cuprins intre km 0,5 si 1,5 amonte de confluent, a Cuejdiului, a fost umplut cu materiale provenite de pe versant, prin alunecare. In anumite sectoare acest proces a antrenat, in mod violent, pe langa materiale deluviale si strate de roci si copaci, astfel incat grosimea depozitelor alunecate variaza intre 5 si 25 m. Deluviile care nu au fost dispuse uniform in lungul vaii au generat aparitia, in sectoarele neocupate complet, a inca patru lacuri mai mici ale caror suprafete variaza in jurul a catorva sute de metri patrati.

Curtea si biserica domneasca

Curtea si biserica domneasca

Este situata in centrul orasului Piatra Neamt si, potrivit izvoarelor istorice, acest ansamblu architectural este alcatuit din: Curtea Domneasca, Biserica “Sf. Ioan” si Turnul-Clopotnita. Curtea si biserica domneasca isi are inceputurile in perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Stefan cel Mare.

Din Curtea Domneasca s-a mai pastrat doar o parte din pivnitele casei domnesti (unde se afla acum o expozitie muzeala) si portiuni din zidul de incinta. Curtea si biserica domneasca o fost zidita intre anii 1497-1498, monumentala si eleganta, este caracteristica stilului arhitectural moldovenesc din acea perioada imbinand tipul cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice cu cel trilobat si turla pe naos.

Turnul, construit in 1499 din piatra bruta si intarit cu patru contraforturi ce-i subliniaza profilul zvelt, are 19 m inaltime. Foisorul de paza a fost adaugat in epoca moderna.

Statiunea Oglinzi

Statiunea Oglinzi

Situată la o altitudine de 480 m şi traversată de DN 15C, aparţine administrativ de oraşul Târgu Neamţ încă din anul 1888. Staţiunea se află într-o microdepresiune din sud-estul Culmii Pleşului cunoscută sub numele de Poiana Dăscăliţei. Zona este usor înclinată şi deschisă către sud-est, fiind în acelaşi timp flancata de versanţi acoperiţi cu păduri de foioase.

Statiunea Oglinzi este recunoscuta pentru apele minerale care au fost gasite şi folosite de populaţia primelor aşezări de aici, iar in anul 1856 s-au facut analiza chimice, prin care s-a constatat ca sunt clorosodice, de mare concentratie.

Statiunea Oglinzi
are un microclimat specific zonei colinare, cu o circulaţie atmosferică moderată şi fără temperaturi excesive. Aerul este bogat în ioni negativi, este ozonat şi are un efect tonifiant asupra organismului.

Distanţele în kilometri până la principalele obiective turistice din zonă:
Cetatea Neamţului(2km),Casa Memoriala “Ion Creangă”(7km); Colecţia de măşti populare N. Popa(14km); Baza Ecvestră de la Dumbrava(10 km); Rezervaţia de Zimbri “Dragoş-Vodă”(17km); Mănăstirea Agapia(16km), Mănăstirea Neamţ(20km); Mănăstirea Văratec(20km); Lacul Bicaz(83km), Cheile Bicazului(100km); Mănăstirea Voroneţ(77km), Mănăstirea Putna(130km).

Statiunea Oglinzi
dispune de posibilităţi diverse de petrecere a timpului liber şi distracţie: club, cinematograf, sală de jocuri mecanice, terenuri de tenis şi de volei, excursii în împrejurimi
-aici se tratează:afecţiuni reumatismale, ginecologice, dermatologice, afecţiuni ale aparatului respirator, sechele post-traumatice, nevroze astenice.
-tratamente cu :magnetodiaflux, ultrasunete, curenţi diadinamici, băi calde la cadă, băi galvanice, împachetări cu parafinămasaj, gimnastică medicală.

Masivul Ceahlau

Masivul Ceahlau reprezinta un loc superb din lantul carpatin. Masivul Ceahlau cuprinde cararile si frumusetile pe care le poti intalni pana pe piscurile cele mai inalte ale Carpatilor Orientali. Multi scriitori si-au dedicat foarte mult timp liber scriind despre acest munte si chiar comparandu-l cu Muntele Olimp caruia i se aseamana prin frumusete si pentru ca isi ascunde asemeni acestuia crestele in nori.

Poze cu Masivul Ceahlaul se pot face din statiunea de la poalele masivului Durau dar si din orasul Bicaz aflat in imediata apropiere. Alte poze superbe ce ar avea un loc de cinste in categoria poze in munti sunt pozele cu Lacul Izvorul Muntelui vazut de pe varfurile masivului. Traseele au o dificultate sporita dar parcurgandu-le poti adauga langa celelate trasee efectuate de dumneavoastra. Asa cum spuneam si inainte traseele de pe acest masiv au o dificultate sporita si in plus gradul de dificultate creste datorita furtunilor ce se pot declansa din senin gratie influentei lacului izvorul muntelui aflat la baza masivului.

Masivul Ceahlau poate infatisa galeria curenta ce cuprinde paraie ce isi croiesc drumul printre stancile masivului, pomi seculari, capre negre in cautare de hrana pe pantele abrupte inaccesibile omului sau perdeaua de nori la nivelul privirii. Muntele nu ofera doar posibilitate de a face poze dar este un loc ce a nascut legende precum cea despre stanca Dochia care ar fi de fapt fica lui decebal transformata in piatra pentru a nu fi rapita de romani. Incepand cu anul 2003 Masivul Ceahlau a fost declarat parc natural si se afla in plin proiect de protejare si conservare a valorilor sale .

Pipirig

Informatii generale

Comuna Pipirig este aşezată în N-V judeţului Neamţ, în depresiunea intramontană Pipirig, în lungul drumului naţional 15B ce face legătura dintre Târgu Neamţ şi Poiana Teiului. Culmile montane străjuiesc localitatea conferindu-i aspectul unei cetăţi naturale, având doar zidul estic străpuns de apele Neamţului.

Istoric
Denumirea comunei Pipirig comportă mai multe variante: una dintre acestea ar fi că denumirea provine de la planta de apă numită “Pipirig”, plantă care are o mare arie de răspândire pe terasele mlăştinoase are râului Neamţ. Din alte surse denumirea ar proveni de la familia Pipirigeanu, mocani veniţi din zona Prundului Bârgăului care s-au asezat pe aceste tinuturi. Acestă emigrare masivă in Pipirig este amintită şi de Ion Creangă când afirma că bunicul său David Creangă împreună cu alţi mocani ardeleni “s-au tras cu bucatele încoace” din cauza persecuţiilor religioase.

Meleagurile Pipirigului reprezinta o aşezare bogată, pădurile acoperind 75 la sută din suprafaţă, având şi acum însemnate resurse ale solului şi subsolului. Principalele ocupatii ale localnicilor sunt: creşterea animalelor,mestesuguri diverse iar de-a lungul anilor, i s-au adăugat şi altele noi, cele din domeniul exploatărilor forestiere şi a zăcămintelor pretroliere, artizanatului şi de mică industrie, comerţului şi prestărilor de servicii.

Satele care intră în componenţa comunei sunt
-Boboieşti,
-Dolheşti,
-Leghin,
-Pâţâligeni,
-Pluton,
-Stânca.

Ca obiective ce merită a fi vizitate, menţionăm Biserica din Pipirig, zidită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Săvineşti

Comuna Săvineşti este aşezată în partea central-sudică a judeţului Neamţ, la 12 km de reşedinţa judeţului, de o parte şi de alta a drumului naţional DN 15 Piatra-Neamţ – Bacău. Teritoriul comunei se întinde între lunca râului Bistriţa la S-V şi până în lunca pârâului Cracău la N-E, având o suprafaţă de 2.017 ha (20,2 kmp).

Se pare că denumirea localităţii Savinesti provine de la un anume Savin şi de la urmaşii acestuia, fapt care însă nu este recunoscut documentar. Prima atestare documentară a localităţii este cea de la 6 ianuarie 1411 în care satul apare cu denumirea de Soboleşti şi apoi cea din 11 iulie 1428 în care este denumit Sobolea şi care aparţinea de Mănăstirea Bistriţa.

Prima menţionare a actualei denumiri este de la 4 martie 1797, când domnitorul Alexandru Calimachi porunceşte ispravnicilor de Neamţ să cerceteze plângerea egumenului de la Mănăstirea Bistriţa împotriva locuitorilor satului Săvineşti.

La acestea se poate adăuga şi Colonia Săvineşti, o mică comunitate (actualmente cartier) ce a luat fiinţă odată cu venirea în localitate a muncitorilor şi specialiştilor ce au contribuit la ridicarea în anii ’60 a platformei chimice.

Satul Dumbrava Deal (ce a luat fiinţă după 1907 din locuitorii fugiţi de pe moşiile boiereşti din satele Crăcăuani, Bârgăuani şi Rediu) era numit Dumbrava Roşie din deal şi s-a constituit pe locul unei dumbrave de stejari ce a fost defrişată dându-se loturi de împroprietărire locuitorilor. Locuitorilor acestui sat li se spuneau “cei din deal” şi de aici şi denumirea satului Deleni.

Statiunea Baltatesti

Statiunea Baltatesti situata in judetul Neamt, este consemnata documentar la inceputul secolului al XVIII-lea , fiind cunoscuta pentru apele minerale clorurate, sulfatate, iodice, bromurate cu o concentratie de pana la 280 g/l. Intre factorii de cura se evidentiaza, de asemenea, aerul curat, puternic ozonat, in jurul statiunii aflandu-se “Codrii de arama” si “Padurea de argint”.

Baile de la Statiunea Baltatesti, sunt situate la o altitudine de 475 m, functioneaza din anul 1810, prin grija printului Cantacuzino: in 1810, principele Cantacuzino, aflat la o vanatoare, descopera cateva fantani cu apa sarata. Constient de valoarea terapeutica a apei, principele a pus bazele unei mici statiuni. In 1878, doctorul Dumitru Cantemir cumpara proprietatea si o dezvolta. Apele minerale de aici au luat medalii de aur la Paris in anul 1900 si la Bucuresti in anul 1906. Capacitatea de cazare era de 100 de camere in anul 1938. Statiunea Baltatesti a fost modernizata si extinsa in anul 1970.

Din 1993, Statiunea Baltatesti a fost preluata de Ministerul Apararii Nationale , avand o capacitate de cazare de 450 locuri pe serie. Apele minerale din statiunea Baltatesti sunt indicate in tratamentul unor afectiuni ale aparatului locomotor, afectiuni vasculare periferice, afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni respiratorii.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamt

Teatrul Tineretului din Piatra Neamt a fost construit de arhitectul Carol Zane in 1958 si functioneaza din 1961 ca institutie de sine statatoare. Mitul Teatrului Tineretului a fost acreditat prin viteza cu care producea vedete. An de an au venit la Piatra Neamt cei mai buni absolventi ai Institutului de Teatru, nume care s-au impus in miscarea teatrala romaneasca si nu numai: Horatiu Malaiele, Maia Morgenstern, Virgil Ogasanu, Ileana Stana Ionescu, Mitica Popescu, Valentin Uritescu, Oana Pellea, Florin Piersic…

Toate aceste personalitati au reusit sa creeze o stare benefica a actului teatral, recunoscutul “spirit de echipa” de la Piatra Neamt. Prestigiul Teatrului Tineretului a fost consolidat si de rapiditatea cu care s-a impus in viata teatrala internationala. intr-o vreme, cand spectacolele romanesti treceau cu greu granita, Teatrul Tineretului s-a impus in manifestari teatrale de avengura. in prezent, Teatrul Tineretului este unul din cele mai dinamice, moderne si indraznete teatre din Romania. Probabil datorita tineretii sale. 70 % dintre actori au sub 30 ani. La fel sunt si multi dintre regizorii care au lucrat aici. Repertoriul consta in principal in piese contemporane, romanesti si straine, dar si din marile valori ale dramaturgiei universale.

« Articole mai vechi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.