In spatele blocurilor de pe bulevardul Mihai Eminescu, o cladire cu ziduri masive si aspect arhaic contrasteaza izbitor cu noile constructii. Casa Paharnicului este tot ce a mai ramas din vechea piata a orasului, marturie a unui trecut economic in care negotul ocupa un loc de prima importanta.
Construit la inceputul secolului al XIX-lea de catre Dimitrie Gheorghiadis, paharnicul, pe malul Sipotelor, Casa Paharnicului a fost destinat inca de la zidirea sa depozitarii marfurilor ce urmau sa se desfaca laPiatra-Neamt si in imprejurimi.
Planul constructiei de la Casa Paharnicului are elemente comune cu cel al casei Semaca dar este conceput cu o mare predilecţie pentru formele masive, pur utilitare. Parterul prezinta forma de portic din stalpi greoi si arcade plate de zidarie, fiind – ca si beciul de altfel – in intregime boltit. La etaj regasim cerdacul, sprijinit pe stalpi grosi de caramida, dar mai larg si mai solid, capabil sa serveasca, la nevoie, ca spaţiu de depozitare.
Temelia de piatra si zidaria de o grosime impresionanta nu au prea avut de suferit de-a lungul anilor. S-au facut doar compartimentari interioare pentru o noua distribuire a spatiului, ele fiind inlaturate cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare, in urma carora edificiul a fost transformat in unitate de alimentatie publica.
